Ștefania Mihalache: „Poezia este instrumentul cu care pot să forez cel mai adînc”

Timpul prezent

„Sunt liniștită, mi-e frică”, cel mai recent volum de poezie al Ștefaniei Mihalache, este o carte-album, în care poemele sînt însoțite de ilustrațiile pictorului Laurențiu Midvichi. Un personaj feminin, o femeie de „patruzeci plus”, își spune povestea împletind scene de viață de la diferite vîrste cu comentarii ironice și autoironice, cu observații de-o acuitate dureroasă de multe ori și cu imagini poetice generate de reflecția asupra momentelor de viață. În centrul acestei autoanalize stă frica și încercarea permanentă de împrietenire cu ea. Am vorbit cu Ștefania Mihalache despre frică și vulnerabilitate, despre poezia ca instrument de explorare a trecutului, despre scris ca „răspuns la orice”.
Cartea începe cu poeme despre copilăria în ultimul deceniu comunist.
Ștefania Mihalache: „Cred că generaţia noastră, ultima care a copilărit în comunism, unii mai mult, alţii mai puţin, sîntem singurii care mai putem da seamă, într-un fel sau altul, de vremurile alea. Noi ne-am născut într-o distopie, ne-am trezit în ea. Şi avem un depozitar al acestei perioade încă viu în noi. Noi sîntem ultimii care mai putem povesti pe viu lucrurile astea. Sîntem cumva ultimii martori.”

E multă vulnerabilitate în aceste poeme. Iar expunerea vulnerabilității e, de fapt, un act de curaj. Ce ți-au adus ție aceste poeme?
Ștefania Mihalache: „Şi eu cred că expunerea vulnerabilității este un act de curaj, de care nu mă simţeam neapărat în stare, dacă mă întrebai acum doi, trei ani. Se pare că a fost un motor care se cerea pornit, pentru că au venit foarte multe texte. Cu cît eram mai vulnerabilă, cu atît eram mai dornică să explorez zona asta. Pentru că vulnerabilitatea e un cîmp foarte vast. Și e suficient să începi să-l accesezi și el se tot lățește, e un teritoriu greu de acoperit. Cred că, de la vulnerabilitate plecînd, am început să mă liniștesc. Dar fără să fie vorba despre o vindecare sau un act terapeutic. A fost un proces care, dus pînă la capăt, mi-a adus și acest tip de recompensă.”

De ce ai ales poezia ca instrument de explorare a trecutului?
Ștefania Mihalache: „Tocmai pentru că, pentru mine, poezia este instrumentul cu care pot să forez cel mai adînc. Nu cred că duce nimic mai departe ca poezia.”

Volumul de poezie „Sunt liniștită, mi-e frică” a apărut la Editura Paralela 45.

Apasă PLAY pentru a asculta întregul interviu!
O emisiune de Adela Greceanu
Un produs Radio România Cultural