Matei 11:1-30 | Itinerar Biblic | Episodul 77

Itinerar Biblic

Dragi prieteni, să ne fie de bine reîntâlnirea noastră care denotă interes față de modelul de învățătură și conduită lăsat de Domnul Isus pe paginile Evangheliei. Sper că nouă nu ne este așa de greu – precum evreilor cărora li s-a adresat inițial – să înțelegem că nu putem obține iertarea, mântuirea și viața veșnică, nu putem ajunge la Dumnezeu decât prin persoana lui Isus Hristos; nu tradiţia, nici obiceiurile, nici încredințările sau moștenirea de familie, prin nimic de felul acesta nu obținem acces în Împărăţia Cerurilor, ci doar prin credinţa în El, Regele Împărăţiei. Iar credinţa aceasta este bazată nu pe o religiozitate anchilozată în tradiţii şi obiceiuri, ci pe o relaţie corectă cu Dumnezeul nostru.

Mişcarea iniţiată de Domnul Isus Hristos este bazată tocmai pe prezentarea acestei relaţii. După ce-a enunţat etica Împărăţiei, după ce și-a dovedit autoritatea și ascendentul prin miracolele săvârșite, a urmat apoi trimiterea ucenicilor… la un popor care îl aştepta pe Mesia. Vor accepta ei că acesta venise? Suntem acum în capitolul 11 al Evangheliei după Matei în care este descrisă continuarea misiunii Sale şi lucrările deosebite pe care le face El. Capitolul reprezintă un punct de cotitură în lucrarea Domnului Isus. Mandatul pe care îl dăduse ucenicilor viza poporul evreu. Abia în ultimele versete vom identifica un ton nou – universal valabil – bazat pe mesajul chemării oamenilor pocăinţă în prezenţa Regelui.

După ce a isprăvit de dat învăţături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni şi să propovăduiască în cetăţile lor. (Mat. 11:1)

După ce Și-a trimis ucenicii, Domnul Isus merge și El în lucrare. Era esențial să ducă oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu, și la fel de important este lucrul acesta şi în zilele noastre.

Ioan a auzit dintemniţă despre lucrările lui Hristos şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi… (Mat. 11:2)

Poate vă amintiți că în cap. 4 Matei relatează încarcerarea lui Ioan Botezătorul; deci acesta era de ceva timp în închisoare, însă iată că era ţinut la curent cu mişcările Domnului Isus. Ucenicii lui Ioan erau cu ochii pe Domnul Isus, şi-i dădeau informații lui Ioan despre ce spunea și făcea Mântuitorul. Într-un fel, dacă Isus chiar era Mesia cel așteptat și care pretindea că este, Ioan se aştepta cred ca uşa temniței să se deschidă, pentru că Împărăția cerurilor anunțată de Isus era iminentă, și promitea o cu totul altă viață!

„Tu eşti Acelacare are să vină sau să aşteptăm pe altul?” (Mat. 11:3)

Întrebarea lui Ioan este una logică. Are toate motivele să creadă că Regele Şi-a asumat de acum puterea și este cu siguranţă nedumerit de faptul că Domnul se mişcă atât de încet către tron. Observaţi, vă rog, reacția Domnului:

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi: orbiiîşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie şi săracilorli se propovăduieşte Evanghelia. Ferice de acela pentru care Eu nu voi fiun prilej de poticnire.” (Mat. 11:4–6)

Răspunsul lui Isus este remarcabil nu doar pentru că redă sintetic lucrarea Domnului de vindecare și proclamare, ci și pentru că formularea mesajului către Ioan are în vedere confirmarea manifestărilor mesianice prorocite în Vechiul Testament. Dacă vreți, regăsim în cuvintele Mântuitorului ecouri din Isaia 35:4-6: „Spuneţi celor slabi de inimă: «Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuşi va veni şi vă va mântui.» Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustiu vor ţâşni ape, şi în pustietate pâraie.”

Sigur, nu ţâşniseră literalmente ape în pustie şi nici izvoare în deşert când, la venirea lui Isus Hristos, pentru că El nu Şi-a instaurat Împărăţia când a venit prima dată. Dar Isus era Regele şi îndeplinea toate condițiile pentru a fi Mesia – asta este tot ceea ce spune. Ioan avea să recunoască aceste calificări ale Domnului Isus, și să le onoreze în consecință, după cum vom observa când vom ajunge în alte evanghelii nou-testamentare.

Deocamdată (ca pentru a nu fi greșit înțeles: El nu-l admonestase pe Ioan, ci-i răspunsese cu o confirmare clară, printr-un mesaj dublu mesianizat, chiar dacă într-o formă succintă și aparent aspră!), în următoarele versete, Domnul Isus îl recomandă și-l plasează pe Ioan în lumina corectă și obiectivă, în cazul în care s-ar fi găsit cineva să-l critice.

Pe cândse duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestieclătinată de vânt? (Mat. 11:7)

Ioan nu era trestia clătinată de vânt, ci mai degrabă vântul care clătina trestiile! În zilele noastre, amvonul a devenit foarte slab pentru că el este supus practic celui care stă în bancă şi căruia nu-i place predicatorul. Sau, mesajul este croit în aşa fel încât să se potrivească unui anumit grup din biserică. Prea adesea, amvonul este ca o trestie clătinată de vânt. Slavă Domnului, Ioan Botezătorul era un vânt care clătina trestiile!

Domnul nostru continuă să-l laude pe Ioan Botezătorul:

Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şimai mult decât un proroc. (Mat. 11:8-9)

Dacă vă aduceți aminte, vestimentația și meniul lui Ioan numai ale unui aristocrat sclivisit nu erau! Ioan Botezătorul era un om aspru! El a fost un profet, adică un om care nu caută neapărat să fie pe placul mulțimilor, și a fost mai mult decât un profet.

Căci el este acela despre care s-a scris: „Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu care Îţi va pregăti calea înaintea Ta”. (Mat. 11:10)

Domnul afirmă foarte clar că Ioan este împlinirea lui Maleahi 3:1, unde se spune: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului pe care-L doriţi; iată că vine – zice Domnul oştirilor.” Ioan a fost mesagerul acela; Ioan a fost ales special pentru a-L prezenta pe Mesia lui Israel. (Vă rog să aruncați o privire și în Ioan 1:21-23.)

Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el. (Mat. 11:11)

Uneori ne place să tranșăm lucrurile în termeni de: cine a fost mai mare – Avraam, Moise sau David? Isus afirmă – pentru cine pune problema așa – că Ioan este mai mare decât oricine din trecut. Nimeni nu l-a întrecut pe Ioan Botezătorul.

„Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.” Când a venit Domnul Isus, El a început prin a chema un grup de oameni care sunt chiar mai mari decât Ioan Botezătorul. Cum se poate să fie mai mari ca el? Ioan fiind ultimul mare profet, în temenii VT-ari, iar Împărăția cerurilor fiind specifică noului legământ, și de o calitate nouă și superioară datorită Domnului Isus Hristos – cel mai mic din împărăția NT-ară este socotit mai mare decât cei din vechime pentru că cei ai Împărăției sunt în Hristos şi sunt îmbrăcaţi cu neprihănirea Lui!

Dinzilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea. (Mat. 11:12)

Acesta este un verset greu de interpretat pentru că „năvala” menţionată poate fi atât interioară, cât şi exterioară. Forţele răului din afara Împărăţiei caută să o distrugă, este adevărat (gândiți-vă că Ioan era unul din cei ce sufereau din această pricină). Dar, de asemenea, cei care sunt dedicaţi cu toată inima aleargă spre ea; adică au o dorinţă aprinsă să intre în Împărăție. Există o notă de stringenţă, de urgență şi disperare... Deja am văzut că un tânăr a alergat la picioarele lui Isus şi i-a spus: „Învăţătorule, vreau să te urmez oriunde vei merge” (vezi Matei 8:19). Există aceste două aspecte. Cercetătorii și exegeții nu au ajuns la consens, deci nici eu nu pot spune cu exactitate le ce se referea Isus. Poate că la ambele aspecte. (Mat. 11:13–15)

Căci până la Ioan au prorocit toţiProrocii şi Legea. Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Iliecare trebuia să vină. Cineare urechi de auzit să audă.

Ioan Botezătorul a împlinit prezicerea unui mesager care avea să vină, aşa cum este ea consemnată în Maleahi 3:1. Dar se ridică următoarea întrebare: „Dacă Israel L-ar fi acceptat pe Hristos la prima lui venire, şi-ar fi instaurat El Împărăţia imediat, iar Ioan Botezătorul ar fi fost Ilie?” Răspunsul este da. Vei spune: „Bine, dar cum se poate asta?” Am un răspuns pentru tine: Nu ştiu. Ştiu că asta este ceea ce a zis Isus şi El poate face lucruri pe care eu nu le pot explica. De fapt, Isus face o mulţime de lucruri pe care eu nu le pot gândi sau explica; pur şi simplu le accept.

Următoarele două versete compun una dintre acele pilde ale Domnului încărcate de sarcasm şi ironie. Domnul nu a spus această pildă pentru a răni sau pentru a ofensa pe cineva, ci pentru a ilustra un adevăr măreţ.

Cucine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi care şed în pieţe şi strigă la tovarăşii lor: „V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit.” (Mat. 11:16–17)

Avem aici imaginea unui grup de copii care se joacă pe stradă. Un grup spune: „Hai să ne jucăm... de-a înmormântarea!” Se joacă ei o vreme de-a înmormântarea, dar se plictisesc repede, aşa că unul spune: „Hai să ne jucăm de-a nunta!” Dar se plictisesc repede şi de jocul acesta. Trec dintr-o extremă în alta. Sunt copii răsfăţaţi și mofturoși, care ca să facă notă discordantă nu se bucură când se joacă de-a nunta și nu plâng când li se cântă de jale. Generaţia căreia i se adresa Isus era aşa, şi la fel este şi generaţia noastră.

Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: „Are drac!” (Mat. 11:18)

Ioan – despre care știm că era atât de auster în comportament – era sever nu doar cu sine, ci și cu audiența și apropiații lui, așa că oamenii nu se simţeau confortabil în preajma sa, ba chiar nu se dădeau în lături să-l vorbească de rău, pentru că ar fi fost urâcios. Pe de altă parte însă, (Mat. 11:19)

A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prietenal vameşilor şi al păcătoşilor!” Totuşi, Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.

Isus era prietenos. Ce părere aveţi despre El? Ce părere aveau contemporanii și concetățenii Săi? „O, e un păcătos! Se simte bine printre vameși și prostituate... stă cu ei la masă, cred că-i și place să mănânce și să bea!” Nu le plăcea de Ioan, dar nu le plăcea nici de Isus.

Știți și dvs. f. bine că există oameni cărora pur şi simplu nu poţi să le intri în graţii, orice-ai face... așa încât, cred că mai bine-ar fi dacă nu te-ai gândi prea mult la ei. Nu le place un predicator pentru că vorbește prea monoton. Următorul predicator nu le place pentru că este foarte demonstrativ, strigă şi loveşte în amvon. Altul este prea profund şi nu folosește cuvinte simple... altul este prea simplu – aşa că nici de acesta nu le place. Bine, există atâția oameni cărora nimeni nu le poate face pe plac (şi, cu siguranţă, acest lucru era valabil şi în vremea Domnului Isus), dar de ce trebuie să existe și-n poporul Domnului așa ceva?!

Versetul care conchide pasajul cunoaște o variație în pasajul similar din Luca (7:35): înțelepciunea a fost îndreptățită (sau: găsită dreaptă) – din lucrările ei (Matei), de copiii ei (Luca). Cele două forme nu sunt însă prea diferite, accentele fiind puse pe partea practică (acțiunile – Matei) sau pe stilul de viață/învățătura celor doi reprezentanți/copii ai Înțelepciunii divine în context, Ioan Botezătorul și respectiv Isus Hristos.

Ajungem acum la o schimbare majoră. Amintiţi-vă, vă rog, că Isus este Regele. El Şi-a enunţat etica, şi-a prezentat trăsăturile mesianice prin înfăptuirea minunilor, a predicat Evanghelia spunând că Împărăţia cerurilor este aproape, și-a trimis emisarii și S-a și prezentat pe Sine însuşi – dar, cu toate acestea, poporul Său L-a respins, repetat... Respingerea lor Îl întristează și-L determină pe Hristos să ia decizia de a-i respinge şi El, la rândul Său. Isus este Regele, iar Regele are întotdeauna ultimul cuvânt. (Mat. 11:20–21)

AtunciIsus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. „Vai de tine, Horazine!”, a zis El. „Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cusac şi cenuşă.”

Horazin şi Betsaida erau cetăţi din partea de nord, lângă Capernaum, unde se stabilise Domnul. El făcuse multe minuni în zona aceasta, însă oamenii L-au respins, iar acum Isus emite o judecată împotriva lor. Tirul și Sidonul, cetăți feniciene importante pe malul Mediteranei, în nord-vest, erau frecvent denunțate de proroci ca urâte de Dumnezeu din cauza închinării lor la Baali. Până și ele se presupune că sa-r fi pocăit dacă ar fi beneficiat de o mărturie atât de puternică a puterii lui Dumnezeu, precum cea manifestată în cetățile evreiești mai înainte menționate!

De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, vafi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. (Mat. 11:22)

Lumina dă naştere la responsabilitate. Domnul nu avusese niciodată o lucrare în Tir şi Sidon, şi nici nu se stabilise acolo. Dar El a petrecut foarte mult timp în zona Horazinului şi Betsaidei, de aceea îi consideră pe oamenii de acolo responsabili pentru lumina pe care El le-a dat-o. Concepţia mea este că vor exista şi nivele diferite de pedeapsă, după cum există nivele diferite de răsplată la momentul judecăţii lui Dumnezeu. Chiar şi în zilele noastre există mulţi oameni care au avut destule și clare ocazii de a-L primi pe Hristos, dar I-au întors spatele. Fără să intru în detalii, vreau să spun următorul lucru: Nu ştiu ce va face Dumnezeu cu persoana aceea de pe vreo insuliţă din Pacificul de Sud, care nu a auzit niciodată Evanghelia şi care se pleacă şi se închină unui chip cioplit. Ştiu însă ce va face Dumnezeu omului care vine şi se aşază în biserică duminică de duminică şi aude Evanghelia şi, totuși, nu face nimic, nu ia nicio decizie în legătură cu aceasta, nu se lasă schimbat...

Acum Domnul vorbeşte despre Capernaum, cetatea în care se aşezase (Mat. 11:23)

Şi tu, Capernaume, vei fi înălţatoare până la cer? Vei fi coborât până la Locuinţa morţilor; căci, dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi.

Ce privilegiu avuseseră ei ca Domnul Isus să se fi stabilit în cetatea lor! Dar ei L-au respins. Domnul Isus spune că dacă cetatea rea a Sodomei ar fi fost martoră la minunile pe care El le-a făcut în Capernaum, s-ar fi întors de la răutatea lor şi nu ar mai fi meritat judecata care a căzut peste ei.

De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentruţinutul Sodomei decât pentru tine. (Mat. 11:24)

Acesta este un limbaj cât se poate de dur. Amintiţi-vă că a fost rostit de buzele blânde ale lui Isus. Aici El vorbeşte ca Judecător şi Rege. Cel mai dur limbaj ar trebui să ne facă să ne ridicăm în picioare şi să ascultăm. Aş vrea mai degrabă să fiu un hotentot în jungla întunecată, fără să fi auzit Evanghelia, decât să fiu un om cu o funcţie într-una din bisericile noastre moderne, să am Biblia, dar să nu-L fi primit niciodată ca Mântuitor pe Hristos.

Deşi Sodoma şi Gomora au fost locuri în care se manifestase deja judecata teribilă a mâniei lui Dumnezeu, pentru ele va fi mai uşor în ziua judecăţii decât pentru cetăţile care au auzit mesajul lui Isus şi L-au respins.

Învremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că aiascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şile-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!” (Mat. 11:25–26)

Expresia „Doamne al cerului” ne duce înapoi în Geneza 14:19, unde Dumnezeu este numit în felul acesta. Isus este Domnul cerului şi al pământului. Mulţi oameni înţelepţi nu au învăţat niciodată acest adevăr, dar mulţi copilaşi îl înţeleg. Dr. Harry Ironside a spus cu mulţi ani în urmă: „Puneţi întotdeauna prăjiturile pe raftul de jos să poate ajunge copiii le ele.” Dacă predici în aşa fel încât copiii să înţeleagă ce spui, poţi fi aproape sigur că şi cei mai bătrâni vor înţelege – dar uneori copiii înţeleg ceea ce adulţii nu reuşesc să înţeleagă.

Înțelesul direct și principal al rugăciunii Domnului este lauda la adresa Domnului pentru oamenii simpli care primesc Evanghelia pe care liderii și reprezentanții acestora o resping, pentru că nu vor s-o înțeleagă! Decizia aceasta a Domnului este greu de înțeles, dar trebuie acceptată!

Toatelucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şinimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.(Mat. 11:27)

Aceste versete sunt un alt fel de a spune: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6)... și aduc o schimbare clară în mesajul Domnului Isus. Până în acest punct, Domnul predicase: „Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape.” El Își prezentase „scrisorile de acreditare” şi mandatul, dar fusese respins ca Mesia. Aceste cetăţi care au fost menţionate I-au întors spatele, şi la fel făcuse şi Ierusalimul. Acum Domnul întoarce spatele poporului Israel, şi nu le mai prezintă Împărăţia. El se află pe drum către cruce, iar invitaţia Lui se adresează tuturor oamenilor, pentru care va muri... Ascultaţi ce spune:

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
Luaţi jugul Meu asupra voastră şiînvăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smeritcu inima; şiveţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căcijugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară. (Mat. 11:28–30)

Acest limbaj este parcă în antiteză cu ceea ce am avut până acum în acest capitol. Este chiar un mesaj nou din partea lui Isus. El se întoarce de la popor ca întreg, către persoană; de la evrei către toate neamurile; chemarea Lui nu mai este un anunţ naţional referitor la o împărăţie, ci o invitaţie personală și universală la „odihna” mântuirii.

Când El vorbeşte despre a fi „împovărat”, se referă la povara păcatului. Aceeaşi expresie este folosită de Isaia, precum şi de psalmist în Vechiul Testament: „Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele...” (Is. 1:4). „Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine” (Ps. 38:4). Dragul meu, păcatul este prea greu ca să-l poţi purta – vei face hernie dacă vei încerca să duci singur povara păcatului tău! Singurul loc din lume unde îţi poţi lăsa jos povara aceea este la crucea lui Hristos. El a purtat-o în locul tău şi El te invită să vii şi să-i aduci Lui povara păcatului tău. El poate să te ierte pentru că, la cruce, El a purtat povara păcatului tău.

„Vă voi da odihnă” înseamnă literalmente: „Eu vă voi odihni”, se referă la mântuirea păcătosului prin Isus Hristos. „Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre” se referă la sfinţirea practică a credinciosului. Există o odihnă pe care o dă Isus – odihna răscumpărării, așa cum există şi o odihnă pe care o experimentează credinciosul – prin dedicarea şi consacrarea faţă de Hristos. Nu trebuie să te îngrijorezi cu privire la recunoaşterea sau poziţia ta, dacă îi eşti dedicat lui Hristos. El te va aşeza exact acolo unde te vrea El, dacă eşti în jugul Lui – și u-ți va fi niciodată greu, pt că sarcina Lui este ușoară... când o porți cu și pentru El! Vă doresc asta din plin și tuturor! Pe curând!